Dictionar

Locul controlului

Locul controlului (stil atibutiv). Exista doua tipuri fundamentale de atributii cauzale ce se circumscriu in doua stiluri atributionale determinante pentru motivatia individului si pentru structurarea comportamentului in timp. Primul este un stil atributional constructiv, increzator, care explica succesul prin efortul propriu si insusirile personale, esecul fiind atribuit unor cauze externe (subiectii cu acest stil atributiv sunt competitivi, incununati de succes) si, la celalalt pol, avem stilul atributional autodistructiv, in care subiectul considera ca succesul are cauze externe (sansa, soarta, norocul) atribuind esecul propriilor defecte si neajunsuri. (Oltea, 2003 )

Atunci cand un subiect percepe intarirea ca nefiind in totalitate determinata de o anumita actiune a sa, aceasta intarire este perceputa ca fiind rezultatul intamplarii, al hazardului, al destinului, ca rezultat al actiunii altor persoane ce detin puterea sau ca fiind complet imprevizibila datorita complexitatii fortelor mediului inconjurator. Cand subiectul percepe intarirea in aceasta maniera, este vorba despre credinta intr-un control extern. Daca, dimpotriva, persoana considera ca un anumit eveniment depinde de propriul sau comportament sau de caracteristicile sale personale, relativ stabile, este vorba despre credinta intr-un control intern. (Rotter, 1966)