Dictionar

Suicidul

“Dispretul, blamarea, lipsa dorintei de viata sunt periculoase prin faptul ca ele se transforma rapid in conceptie despre lume, schimba caracterul si de aceea este foarte greu sa se debaraseze omul de ele” – S.N. Lazarev (1998)

Suicidul, privit din perspectiva cognitivista, reprezinta o stare de spirit, un rezultat al unui mod de gandire care conduce la imposibilitatea de a intrevedea solutii alternative la situatiile vietii concrete. Subiectul tinde sa evalueze evenimentele in extreme  – alb si negru – fara a mai putea percepe nuantele, subtilitatile si relativitatea lucrurilor.

Studiile facute in legatura cu comportamentul suicidar au relevat ca femeile se sinucid mai putin in raport cu barbatii (o femeie la trei barbati) desi la trei tentative suicidare la femei avem doar una la barbati. Explicatia poate fi data prin faptul ca femeile au mai multe roluri sociale (cel de mama, bunica, vecina, sotie etc), astfel isi pot gasi o anumita compensare pozitiva intr-unul din palierele vietii.

50% dintre cei care reusesc suicidul au mai avut cel putin o tentativa in trecut.

Reinecke (2000) considera ca de cele mai multe ori crizele suicidare sunt limitate in timp, desi ideile cu continut suicidar pot sa se mentina o perioada indelungata.

Motivele care conduc la suicid (Mintz, 1968) sunt :

• agresiunea intoarsa catre sine ;
• dorinta de a obtine dragoste ;
• sentimentele de culpa ;
• dorinta ca ‘’totul sa fie iarasi bine’’ ;
• dorinta de a scapa de un sentiment neplacut ;
• dorinta de ‘’reincarnare’’ ;
• dorinta de a se reuni cu cel decedat ;
• nevoia si dorinta de a scapa de poveri, pierderi, durere etc.

Tulburarea obsesiv compulsiva

Trasatura esentiala a tulburarii consta in aparitia unor obsesii sau compulsii, mari consumatoare de timp (dureaza mai mult de o ora pe zi) – si ii produc subiectului un disconfort serios.

Obsesiile reprezinta ganduri, impulsuri sau imagini cu caracter persistent, care sunt traite de persoana ca avand un caracter intruziv si neadecvat. Cele mai raspandite obsesii sunt cele legate de contaminare (subiectul este obsedat ca se va infecta daca va atinge anumite obiecte sau daca va da mana cu diverse persoane), obsesiile cu caracter dubitativ (subiectul se gandeste in mod obsesiv daca a inchis gazele, daca a incuiat usa  etc.) si impulsurile cu caracter agresiv sau neadecvat (de exemplu subiectul este obsedat ca va striga in biserica sau ca va face rau anumitor persoane).

Compulsiunile sunt reprezentate de comportamente repetitive cu caracter deschis sau mascat. Compulsiunile cu caracter deschis pot fi : spalatul mainilor de un numar foarte mare de ori pe zi, verificarile, ordonarea si aranjarea unor obiecte etc. Compulsiunile mascate reprezinta acte mentale cum ar fi : rugaciunile, numaratul sau repetarea unor cuvinte.

Tulburarea posttraumatica de stres

Acesta tulburare este cauzata de un factor traumatic precipitator, care depaseste nivelul factorilor stresanti ce actioneaza in mod obisnuit asupra subiectului. Desi reactiile acute si cronice generate de expunerea la situatia traumatica variaza considerabil de la individ la individ, exista supravietuitori ai situatiilor traumatice care nu-si mai revin niciodata la nivelul initial de functionare psihica (Fairbank si Brown, 1987), iar dintre acestia doar o mica parte solicita sprijin pentru depasirea situatiei de criza sau tratament pe termen mai lung.

Au fost raportate procente de stres posttraumatic de aproximativ 80% la supravieţuitorii unor coliziuni ale vehiculelor cu motor şi la victimele unor agresiuni violente.

Tulburarea posttraumatica de stres care se caracterizeaza prin :

• reamintirea persistenta, intruziva si deranjanta a traumei;
• reducerea receptivitatii la stimulii ambiantei;
• evitarea sau tendinta de a fugi de elemente sau situatii care reamintesc de trauma;
• simptomele trebuie sa persiste mai mult de o luna dupa producerea evenimentului stresant;

Tulburarile conduitei alimentare

Tulburarile de alimentatie sunt reprezentate de anorexia nervoasa, bulimia nervoasa, mancatul compulsiv si tulburarea de comportament alimentar fara alta specificatie.

Tulburarile de alimentatie clasice includ anorexia nervoasa si bulimia nervoasa. Acestora le-au fost adaugate, odata cu rafinarea criteriilor de diagnostic, forme atipice, clasificate drept nespecifice, descrise drept forme mai usoare ale  sindroamelor complete de anorexie si bulimie, la fel de importante prin prisma semnificatiei clinice similare, a riscurilor somatice si prin ponderea mare in randul adolescentilor.

Primele posibile manifestari  ale tulburarilor de alimentatie includ:

• scaderea in greutate, ca urmare a  infometarii sau exercitiilor fizice in exces,
• refuzul de a  mentine un minimum de greutate corporala normala,
• deteriorarea importanta in perceperea conformatiei sau dimensiunii corpului,
• amenoreea  (lipsa menstruatiei),
• pierderea controlului in timpul ingestiei alimentare,
• comportamentele compensatorii repetate in vederea prevenirii cresterii ponderale (vomismente autoinduse; abuzul de laxative si/sau diuretice, si/sau medicamente;  dieta; exercitii fizice intense),
• tulburarile electrolitice,
• pierderea smaltului dintilor ca urmare a varsaturilor repetate,
• esofagita,
• subtierea firelor de par (asemanatoare pufului de pe capul sugarilor),
• fracturi ca urmare a unor traumatisme minore, din cauza scaderii densitatii osoase.

POSIBILE MODELE  ETIOLOGICE

Un rol important in declansarea si sustinerea tulburarilor de alimentatie revine factorilor familiali si culturali, fara a fi singurii care contribuie la dezvoltarea tulburarii, o atentie sporita acordandu-se si vulnerabilitatii biologice, vulnerabilitatii psihice, personalitatii individului.

Meerman si Vandereycken (1987) sunt doi autori recunoscuti in domeniu care explica etiologia tulburarilor de alimentatie: “Orice perspectiva unilaterala duce incontestabil la o limitare. Nicio cauza singulara sau unica a tulburarilor alimentare nu este cunoscuta si demonstrabila si nici un factor singular nu este suficient pentru a explica boala. Numai o perspectiva multidimensionala, constituita din factori somatici, psihologici si sociali, precum si din jocul lor complex, ne poate ajuta sa descifram problema  (p.441).”

In perioada adolescentei, cand se formeaza identitatea individului, exista o vulnerabilitate crescuta pentru dezvoltarea tulburarilor de alimentatie. Imaginea corporala apare in aceste tulburari drept definitorie, impietand sentimentul valorii de sine. Idealul supletii corporale, propagat de mass-media si integrat in imaginea sociala, are un impact imens in definirea identitatii individului in aceste tulburari.

In vederea unei abordari integrate a problematicii, in dezvoltarea modelelor psihopatogenetice se face apel la concepte precum factorii de risc, factori predispozanti, factori declansatori si factori de sustinere.