Dictionar
Abuzul de o substanta (tutun, alcool, medicamente, droguri)
Abuzul de o substanta in mod prelungit poate conduce la dereglari ale sistemului nervos central, consecintele fiind simtite atat la nivelul procesarii informatiei cat si in planul echilibrului emotional. Netratate, aceste efecte conduc la cresterea abuziva si compulsiva a comsumului, care afecteaza toate sectoarele vietii psihice si devine unica stategie de a face fata tulburarilor emotionale si situatiilor stresante specifice vietii cotidiene (Follette, 1998 ; Koab si Le Moal, 1997). Astfel, sunt subminate toate resursele adaptative ale persoanei : forta egoului, vointa, suporturile sociale, locul de munca, starea sanatatii si capacitatea de rezolvare a problemelor.
Afectiuni somatice
DiTomasso, Martin si Kovnat(2000) sunt de parere ca simpla aparitie a unei afectiuni somatice nu reprezinta o criza pentru individ. Criza apare datorita perceperii problemei aparute ca fiind a amenintare serioasa la adresa integritatii individuale si ca urmare a faptului ca resursele adaptative sunt depasite sau ineficiente.
In domeniul medical aceste evenimente se distribuie pe o linie continua de la situatii biologice firesti (de exemplu : menopauza), pana la accidente rutiere cu consecinte grave (Parad 1990). Pe langa problemele de sanatate, asupra subiectilor cu si probleme somatice actioneaza si alti factori stresanti, specifici vietii cotidiene cu ar fi : pierderea serviciului, probleme de ordin financiar sau separarea de persoane semnificative.
Majoritatea subiectilor nu sunt pregatiti sa faca fata unei boli severe, cronica sau acuta. Convingerile, atitudinile si comportamentele individului sunt decisive in aparitia si mentinerea unor stari psihologice negative. Perceperea conditiei medicale poate produce o criza care, la randul sau, va agrava situatia medicala existenta, ingreunand refacerea datorita cercului vicios care se creaza.
Anxietatea generalizata
Particularitatea principala a acestei tulburari consta in teama si ingrijorarea excesiva a subiectului, care se manifesta aproape continuu si dureaza mai mult de 6 luni. Persoana afirma ca nu-si poate controla anxietatea si prezinta simptome de genul : neliniste, senzatia ca se afla la capatul puterilor, oboseala persistenta, dificultati de concentrare a atentiei, senzatie de vid mental, iritabilitate, incordare musculara si tulburari de somn (dificultati la adormire, treziri frecvente in timpul noptii sau somn superficial, neodihnitor, cu senzatie de oboseala la sculare). Continutul temerilor si ingrijorarilor nu este orientat spre un stimul precis, producandu-i subiectului un disconfort puternic, afectandu-i viata si activitatea.
Anxietatea generalizata poate avea la baza tendinta de retragere, lipsa increderii in sine, sentimentul indecvarii personale, timiditatea, nemultumirea sau supararea refulata.
Atacul de panica
Caracteristica esentiala a unui atac de panica o constituie o perioada distincta de frica sau de disconfort intens, acompaniata de simptome somatice sau cognitive. Simptomele includ palpitatiile, transpiratia, tremorul sau trepidatia, senzatia de scurtare a respiratiei sau de strangulare, senzatia de sufocare, durere sau disconfort precordial, greata, ameteala sau vertij, derealizare sau depersonalizare, frica de a nu-si pierde controlul sau de „a nu innebuni”, frica de moarte, parestezii, frisoane sau valuri de caldura. Atacul debutează brusc si escaladeaza rapid pană la intensitatea sa maxima (de regula în 10 minute sau mai putin) si este adesea acompaniat de sentimentul de pericol sau de moarte iminenta si de dorinta de a scapa.
Atasamentul
Atasamentul poate fi definit ca o legatura afectiva orientata spre o anumita persoana. Atasamentul se formeaza in jurul varstei de 7-8 luni si coincide cu aparitia anxietatii de separare. Comportamentele specifice atasamentului sunt cautarea si stationarea in apropierea persoanelor investite afectiv. De asemenea, in cazul conduitelor de atasament, apare protestul atunci cand copilul este despartit de persoana pe care acesta o investeste afectiv.
Al doilea tip specific atasamentului este utilizarea subiectului investit cu atasament ca baza de securitate in explorarea necunoscutului.
Relatia de atasament care se dezvolta intre copil si mama este baza afectiva a relatiilor interpersonale afective de mai tarziu. Referitor la acest aspect, Jon Bowlby formuleaza doua postulate:
a) atasamentul este o structura afectiva care se dezolta in scopul protectiei copilului,
b) toate comportamentele de atasament se structureaza in relatia mama – copil.
Studiile au validat primul postulat, atasamentul are rol de protectie. Cel de-al doilea postulat a fost infirmat, dovedindu-se ca mama poate fi inlocuita cu diverse substitute, inlocuire care nu duce la dezvoltarea unei patologii evidentiabila, substitutele de mama asigurand protectia de care are nevoie un copil.
Copilul se simte protejat in raport cu orice alta persoana adulta care ii ofera dragoste si stabilitate. Tipul de atasament al copilului este dependent sau determinat de calitatea dragostei pe care o primeste.
Daca un copil are certutudinea ca este protejat in orice moment, in sensul existentei neconditonate si constante a unui protector in imediata apropiere, el va fi mai putin inclinat sa dezvolte sentimente de teama, angoasa, anxietate in relatiile cu ceilalti, avand mai multa incredere in sine si implicit in ceilalti.
Dezvoltarea increderii se construieste in perioada copilariei si adolescentei si orice apropiere (asteptare, expectanta) care se dezvolta in acesti ani tinde sa persiste relativ neschimbata pe parcursul intregii vieti.
Patternurile de atasament ale adultilor sunt repetari ale experientelor afective din copilarie.
Daca pe parcursul primilor ani de viata copilul se simte securizat de raspunsurile, reactiile adultilor la comportamentele si asteptarile pe care le dezvolta, atunci se va structura un tip de atasament sigur- atasament securizant, pentru ca se simte protejat. Corespunde cu ceea ce Erickson denumea incredere.
Daca pe parcursul primilor ani de viata copilul nu se simte securizat de raspunsurile, de reactiile adultilor la asteptarile si comportamentele sale, atunci va dezvolta sau se va structura un tip de atasament denumit anxios, care corespunde lipsei de incredere in teoria lui Erickson.
De-a lungul timpului, s-au adaugat inca doua patternuri de atasament: anxios evitant si nesigur ambivalent.
Patternul securizant, prezent la 60-70% din cazuri, se caracterizeaza prin incredere in persoana care-l ingrijeste si il sustine in activitatile sale, incredere care se reflecta in conduita sa prin autonomie, siguranta, incredere in relatiile cu altii, incredere in persoanele investite cu atasament.
Patternul anxios este caracterizat prin incredere in persoana care-l ingrijeste si dependenta totala fata de aceasta persoana. Ca urmare, copilul are un comportament ezitant, comportament caracterizat prin anxietate in relatiile cu ceilalti; in fapt, este teama de separare de adultul investit cu atasament. Comportamentul unui astfel de copil este asemanator cu al unor persoane lipsite de curiozitate.
Patternul anxios evitant este caracterizat prin comportamente de explorare, nonimplicare afectiva, acceptarea cu usurinta a adultului investit afectiv si in acelasi timp acceptarea persoanelor necunoscute, a strainilor – va iubesc pe toti si nu va iubesc pe niciunul; nu se ataseaza de nimeni.
Patternul nesigur ambivalent este caracterizat prin comportamente si atitudini contradictorii, comportamente secventiale; un astfel de copil acum este fericit si se joaca, dupa care plange si este furios, exista si varianta simultaneitatii, care este asociata cu agresivitatea.
Din punct de vedere al evolutiei, al sentimentului de atasament, cercetarile au dovedit stabilitatea acestuia pe parcursul intregii vieti, cu exceptia cazurilor in care au aparut schimbari drastice in contextul familial.